Căldură mare, vere! Totul se sufocă în oraş! Maşinile lasă urme ale trecerii lor în asfaltul care fierbe, la fel şi tocurile doamnelor care se aventurează să plece în oraş la orele amiezii. Trecătorii buimăciţi de căldură se mai refugiază în câte un magazin cu instalaţie de aer condiţionat, chiar dacă nu cumpără nimic, cu binefăcătoarea complicitate a vânzătoarei. Acasă, căldura te enervează, îţi răpeşte şi ultima picătură de linişte. Vrei să fugi, să te ascunzi de căldura care te urmăreşte peste tot. Aştepţi căderea serii ca pe o binecuvântare, ştiind că în jur de miezul nopţii vei ieşi la plimbare pe străzile ticsite de alţi plimbăreţi nocturni, fiecare bucurându-se de răcoarea nopţii. Descoperi, forţat de împrejurări, frumuseţea unei nopţi de vară cu milioanele de licurici de pe cer, înfiorându-te la gândul că, a doua zi, vei porni din nou pe străzile oraşului care fierbe necontenit. Este abia mijlocul săptămânii, iar gândul, că vei fugi în weekend undeva unde este mai răcoare, îţi dă curaj să deschizi uşa şi să te avânţi în oraş. Seara, când ajungi acasă, iei harta şi începi să cauţi punctele din zonele maro ale hărţii, unde speri că vei simţi răcoarea atât de căutată în timpul săptămânii. Îţi pregăteşti aparatul de fotografiat, verifici dacă ai film, îţi calculezi distanţele şi îţi faci necesarul de benzină.
Parcă nu mai este atât de cald la gândul că vei ajunge într-un loc cu zăpădă. Da, cu zăpadă! Pentru că există, chiar şi în miez de vară, un loc unde zăpada nu se topeşte niciodată. Te vei descălţa şi, cu picioarele goale în zăpadă, îţi vei face o fotografie care să îţi amintească răcoarea acestui moment, pentru zilele când nu mai ai unde să te ascunzi din calea căldurii. Natura te ajută încă o dată, numai să ştii cum să-i ceri ajutorul. Cu siguranţă, vei rămâne surprins.
