duminică, februarie 08, 2009

Peisajele sau ce înseamnă să vezi fotografic

Înainte să mă apuce obsesia fotografiei, totul în jurul meu era cenuşiu, gri, culori şi nuanţe şterse. Pe acea vreme, nici maşină nu aveam, însă pe drumul pe care îl parcurgeam de acasă la birou sau de la birou acasă privirea îmi era aţintită în pământ, iar gândurile îmi zburau la ceea ce aveam de făcut la servici. Aşa treceau zilele, aşa treceau săptămânile, anotimpurile şi anii, aşa îmi trecea viaţa, cu ochii în pământ la cenuşiul sau negrul asfaltului şi gândurile aiurea.

Într-o iarnă, am luat de la chioşcul de ziare o revistă despre artă şi tehnică fotografică pe care am citit-o din scoarţă în scoarţă, descoperind cu plăcere locuri de o frumuseţe unică, plăcută ochiului, dar mai ales plăcută sufletului. În plus, în acea vară, începusem să cochetez cu ideea de a fotografia peisaje, în timpul concediului petrecut pe undeva la munte, spre disperarea soţiei care îmi tot zicea să nu mai pozez bolovani şi frunze. Aşa că restul a venit de la sine, hobby-ul deja începuse să ma facă să mă simt mai bine, în cotidianul plin de stres şi rutină. Încet, încet am început sa ridic ochii din asfalt şi să observ cum magnoliile de pe strada mea înfloreau în fiecare primăvară, spre bucuria celor care, ca şi mine, au început să le vadă. Au început să mă bucure norii aceia albi şi pufoşi pe cerul de un albastru ireal al verii, răsăriturile de soare sau apusurile în acele nuanţe unice care ţin numai câteva minute, dar care se repetă la fiecare apus, ceaţa pe care o detestam ca orice alt conducător auto, dar pe care am învăţat să o iubesc. Atunci mi-am dat seama de frumuseţea lumii din jurul meu, cu un pic de ajutor, ce-i drept din partea fotografiei. Aşa am învăţat să văd şi să apreciez frumuseţea din jurul meu. Aşa am învăţat să văd "fotografic" şi să apreciez un apus de soare, nişte nori dramatici, ceaţa de deasupra unui sat, crestele munţilor.












duminică, februarie 01, 2009

Păltiniş sau din nou ... Sibiu

Poate risc să plictisesc cu Sibiul ăsta al meu, dar revin cu câteva imagini din jurul Sibiului, mai precis de pe drumul către / dinspre Păltiniş. Este o zonă superbă care merită mai mult decât nişte oa-uri scoase în fuga maşinii, când vezi măreţia ce ţi se desfăşoară în faţa ochilor. Măcar un scurt popas de 10-15 minute cât să îţi umpli plămânii cu aer proaspăt.


 
Counter Powered by  RedCounter