vineri, octombrie 30, 2009

Ete, că se poate şi altfel!

Încrâncenare mare pe scena politică zilele astea. Doar e campanie electorală! Fi-le-ar campania electorală a dracu'. Să o ia şi să şi-o bage undeva de unde nu o mai pot scoate decât prin intervenţie chirurgicală. Asta nu mai este campanie electorală (electoral - care priveşte electorul, adecă alegătorul, adecă io sau tu sau ăla de pe stradă), e campania dosarelor. Nu alea din plastic de la librărie, alea... grele de pe la servicii. Şi dă-i, tată, circ la tot poporu'. Să aibe omu' la ce se uita, că deh, facturile se umflă, veniturile scad, trăim vremuri maro (să nu zic de căcat), ce să mai.

În toate vremurile astea maro, na, că natura deschide un pic sacul cromatic şi ne aruncă un pic de nuanţe pentru ochiul îndobitocit de cenuşiul şi plumburiul cotidianului din care parcă nu mai ai scăpare. Da, începi să crezi că nu mai ai scăpare. Te afunzi din ce în ce mai mult în probleme, zilele parcă gonesc pe lângă tine, de parcă nu ar fi auzit de radar şi tu... tu ce faci? Pleci de la servici cu mulţumirea în suflet: "Am mai plătit o factură!". Dar, ajungi acasă, deschizi cutia poştală din care îţi cad alte două facturi şi îţi spui: "Ce dracu' caut eu în viaţa mea?" Ori...

Da. Te opreşti un pic. Îţi tragi sufletul care a obosit să ţină pasul cu tine şi a rămas undeva pe drum, deschizi, ba nu, beleşti ochii larg şi începi să te bucuri de ceea ce este frumos pe lumea asta. Răutăţi vei găsi întotdeauna şi la tot pasul, oameni care să te înjunghie pe la spate sunt destui, nemernici care consideră că te pot prosti în faţă doar pentru faptul că eşti un lord şi nu te cobori la nivelul lor sunt peste tot. Nu duci lipsă de belele. Dar cum belele trag la belele, ai putea să începi să le tratezi ca pe nişte "chestii", încercând să atragi în casa ta bucuria. Bucuria de a bea o cafea duminică dimineaţa cu un prieten, bucuria de a te plimba prin pădure cu familia, bucuria de a face lucruri simple, dar poate cel mai important lucru, "bucuria" de a te bucura de lucrurile simple.

Mi-am propus o dată cu aderarea la "Mişcarea de rezistenţă" şi la campania "Noi vrem respect" să mă detaşez de nebunia din jur, să fiu eu contra vântului, chiar cu riscul de a mă uda pe pantofi, să trag pe dreapta maşina şi să mă bucur de simfonia galbenă a toamnei, să savurez cafeaua de dimineaţă chiar dacă este duminică ori luni, să reînvăţ lucrurile simple pe care se pare că le-am cam uitat.

Dar, mai ales să îmi văd de ale mele. Să îmi împlinesc ceea ce mi-am dorit în noaptea dintre ani pentru anul acesta. Printre altele, să fac prima mea expoziţie fotografică. Cu ajutorul bunului meu prieten Bobiţă Cătuşanu, iată că această dorinţă urmează să se îndeplinească.

Deci, vă invit, la Salina Ocnele Mari, pentru o porţie de sănătate, dar şi pentru a arunca un ochi la ceea ce am fotografiat eu.


vineri, octombrie 02, 2009

M-am săturat!

Guvern. Coaliţie. PSD. PD-L. Criză. Revocare. Demitere. Am avut parte de aceste cuvinte în supradoză zilele acestea. În condiţiile în care economia se prăbuşeşte văzând cu ochiul liber, totul, acolo, sus, la vârf, se desfăşoară fără mine, fără a se ţine cont de interesul meu, ca cetăţean. Cetăţean, pe naiba! De fapt eu, ca şi prea mulţi alţii, suntem nişte bieţi plătitori de impozite care ţin în spate sistemul. Şi pe ei, jmecherii, care împart banii după placul lor, îi doare în cur de noi, dar nici acolo.

Mi-am spus părerea şi am susţinut-o de fiecare dată cu argumente şi am recunoscut mereu: da, sunt de dreapta, îmi place doctrina de dreapta. Numai că ei nu au avut niciodată doctrină, nu ştiu ce înseamnă acest concept. Ei ştiu o singură doctrină: doctrina CIOLANULUI.

Am susţinut din toate puterile mele Convenţia Democratică în anul 1996. Eram în timpul facultăţii şi eram sigur că până voi termina eu facultatea, societatea va intra în mult aşteptata normalitate. Şi mi-am luat ţeapă. Am susţinut iar din toate puterile o nouă coaliţie, Dreptate şi Adevăr, în 2004. Terminasem aproape orice rezervă de speranţe şi eram gata să plec din ţară. Dar, m-am răzgândit. Am rămas în ţară cu convingerea că va fi mai bine, că voi trăi bine. Aşa mi se spusese! Şi iar mi-am luat ţeapă! E ca şi în căsătorie. Când te înşeală nevasta prima dată, să-i fie ruşine! Când te înşeală a doua oară, să-ţi fie ţie ruşine! ŞI ÎMI ESTE! Mi-am luat ţeapă de două ori cu opţiunile mele politice! De aceea, nu mai pot să susţin niciun partid politic, nicio altă coaliţie. Ar fi prea mult pentru mine, ar fi de-a dreptul sado-masochism. Ori nu pot fi aşa! E ca şi cum te-ar înşela nevasta a treia oară, cu zâmbetul pe buze. Ori, dacă treaba asta ţi se întâmplă, nu stai ca prostul satului să fii batjocura tuturor, ori te pui cu paru pe ea, ori o laşi şi te duci în cele patru zări.

De aceea, nu mai pot susţine o entitate politică. De aceea, voi susţine demersurile societăţii civile, care parcă începe să se mişte, să se nască. Este singura opţiune care mi-a mai rămas. Aici în ţară!

Sunt două campanii care mi-au atras atenţia în mod deosebit şi cărora m-am alăturat. Fă-o şi tu, spune-le prietenilor tăi:

Mişcarea de rezistenţă declanşată de Jurnalul Naţional. Nu este pentru oricine! Este numai pentru cei care cred cu tărie în dictatura bunului simţ, în detrimentul comportamentului cocalaresc si piţiponcesc. Vino şi tu în Mişcarea de rezistenţă dând un simplu click pe imaginea de mai jos şi pune-ţi pe blog invitaţia pentru prietenii tăi să intre în această Mişcare.


Noi vrem respect! Aici este răfuiala cu politicienii, cu cei care ne-au răpit ani din viaţă ca să îşi umple ei buzunarele şi să ne râdă în nas progeniturile lor cu maşini scumpe şi case peste case, pe care nu au cum să le justifice. Apropo de asta... Fiscul? Am încredere şi în această campanie, deoarece nu cred că domnul Victor Rebengiuc şi-ar pune în joc imaginea de om cu coloană vertebrală pentru ceva în care nu ar crede. A fost primul care le-a spus să se şteargă la gură pentru rahtul pe care l-au mâncat atâta timp. Sper să o facă din nou, de fapt, să o facem împreună. Semnează şi tu manifestul şi cere şi tu respect!

 
Counter Powered by  RedCounter