miercuri, mai 02, 2007

Ce departe este până....aici

Mai este puţin şi vine concediul. Ne vom urca cu toţii în maşină şi vom pleca spre o destinaţie visată un an de zile. Broşuri, vizite pe internet în locaţia aleasă pentru a ne petrece câteva zile departe de nebunia dezlănţuită din oraş, ne vor face aşteptarea mai suportabilă. Deşi este un oraş mic, nu este ocolit parcă de blestemul marilor oraşe. Circulaţie bară la bară, claxoane, oameni nervoşi, înjurături printre dinţi, taximetrişti, gunoaie, toate mă fac să îmi doresc să fug mai repede din oraş. Dar mai am ceva de aşteptat.

Între timp, mă prefac a fi un turist în propriul oraş şi îmi fac un itinerar pentru sfârşitul de săptămână după cele câteva broşuri care zac ascunse în cartea de bucate aflată într-un colţ al bibliotecii, de pe vremea când, fiind vizitat de prieteni sau rude de prin alte oraşe, am făcut pe ghidul turistic. De data asta voi vizita muzeele, mânăstirile şi bisericile de aici în tihnă, bucurându-mă de fiecare vizită de parcă aş fi venit aici din altă parte.

Cu fiecare prag pe care îl trec, redescopăr câte puţin din istoria, frumuseţea şi cultura locurilor unde m-am născut şi unde, copil fiind, hoinăream zi lumină în timpul vacanţelor de vară. Tot ceea ce văzusem cu ochii de copil, redescopăr acum, ca şi cum aş fi fost legat la ochi atâţia ani.

Amintirile din aceste locuri mă fac să mă simt atât de bine ca turist în propriul meu oraş şi asta datorită cărţii de bucate în care se aflau broşurile ascunse şi a neîndemânării mele la ştergerea prafului, accident care mi-a oferit posibilitatea de a redescoperi comorile oraşului.


 
Counter Powered by  RedCounter