În primul rând pentru recolta fotografică pe care am obţinut-o acolo. Sătenii au fost foarte amabili cu noi, permiţându-ne să tăbărâm efectiv pe ei şi să ii fotografiem. Deşi mulţi dintre ei o duc foarte greu, sărăcia în care trăiesc izbindu-te la tot pasul, oamenii aceştia nu şi-au pierdut zâmbetul, iar copiii, copiii efectiv nu aveau niciun fel de problemă ca alergau prin noroi, că aveau hăinuţele vechi, dar curate. Ei aveau lumea lor şi se jucau cu acea bucurie sănătoasă, pe care, din păcate, nu o mai vezi la copiii de oraş care, dacă pocnesc din degeţelele lor firave, imediat răsar ceva jucării de câteva zeci de lei ce nu mai prezintă niciun fel de interes din momentul în care au ieşit din magazin. Nu, copiii din Biertan alergau imaginându-se puternici cai, înhămaţi de cavaleri cu săbii şi armuri strălucitoare. Iar când o biciuşcă nimerea urechea şi nicidecum spinarea acoperită de cojocele groase, sigur că începeau ţipetele, iar lacrimile şiroiau pe obraji. Dar se rezolva repede totul, când cavalerul îşi ceda locul calului şi jocul reîncepea. Biertanul este un sat cetate, încărcat de istorie şi având acel farmec aparte al satului românesc. Am urcat împreună cu amicii mei la cetate de unde am prins trezirea leneşă a satului într-o duminică dimineaţa cu soare şi ceaţă. Dar am auzit, că la Biertan ar fi în fiecare dimineaţă ceaţă, cel puţin aşa a fost cât timp am stat noi acolo. A foste extraordinar la Biertan, fapt pentru care spun: Mulţumim George şi Mihaela!
În al doilea rând pentru prietenii pe care i-am aflat. Se spune, ba chiar există studii de specialitate care spun că internetul te desocializează, iar exemplele ar putea curge cu nemiluita. Dar aici, iată că nu se mai aplică această regulă. Dimpotrivă, de pe internet, doar ne-am cunoscut cât de cât, dar când ne-am întâlnit a fost extraordinar. Oameni de prin mai toate părţile ţării, uniţi de o pasiune comună, care ne-a apropiat în ciuda kilometrilor care ne despart în viaţa de zi cu zi. Aceştia sunt noii mei prieteni: Simona Cristureanu, Mihaela Cojocariu, Ioan Ciobotaru, George Grădinaru, Claudiu Baias, Zsigmond Bathori, Sergiu Cioban, Cosmin Simon (rectificat, Cosmin, o sa viu cu mielu...de ciocolată de Paşti la Braşov ;) ) împreună cu familii, prietene şi moştenitori.
