Păsările încep să-şi pregătească zborul spre ţări mai calde, în timp ce oamneii nu mai au timp să îşi pregătească cămările pentru iarna ce va urma. Din ce în ce mai rare sunt casele unde miroase a bulion pus la fiert sau a gogoşari ori castraveţi ce urmează a fi puşi în borcane sau a legume puse la fiert pentru delicioasa zacuscă. Copil fiind, mirosul acesta era semnalul care mă determina să încep şi eu pregătirile pentru şcoală. Goana după caiete, coperţi, vocabulare, gume de şters, stilouri, sugative, creioane, ascuţitori era făcută împreună cu amicii mei de la bloc. Ce nebunie era pe vânzătoare când intrau în librărie vreo 15 puştani gălăgioşi, fiecare cu pretenţiile lui. Dar, pretenţiile noastre erau rapid rezolvate, deoarece era un singur fel de creioane, un singur fel de caiete, un singur fel de gume de şters. Fiecare trebuia să spună doar numărul de bucăţi. Şi la fel de gălăgioşi plecam, cum veniserăm.
Astăzi totul se rezolvă la market. Borcane cu murături, peste care se aşează caiete cu miros de vanilie, lângă care se pune un set de carioci fluorescente, cutii de zacuscă, stilouri cu rezerve să nu te mai murdăreşti şi să foloseşti sugativă (apropo, o mai fi existând?), ketchup dulce sau picant, creioane cu capul lui Scooby în vârf.
Aşa de tare s-au schimbat vremurile! Singura care a mai rămas este emoţia boboceilor care o vor întâlni pe tovarăşa (oops, doamna) învăţătoare, la care se mai adaugă lacrimile părinţilor, stângăcia celor mici când se aşează în bancă, emoţia care îi gâtuie când ridică coperta abecedarului. Acestea au rămas neschimbate şi vor rămâne la fel şi pentru copiii boboceilor de astăzi.
