Biertan, locul unde am mai aflat nişte prieteni

Totul a pornit de aici, de pe forumul Agora Foto. O idee a unui amic de forum care a prins uşor contur. Ne-a spus detaliile, am aflat preţurile, am aflat cum se ajunge în locaţie, am stabilit de comun acord perioada când urma să ne întâlnim şi am pornit la drum. Împreună cu un alt pasionat de fotografie din Râmnicu Vâlcea am traversat Carpaţii în judeţul Sibiu. Am ajuns după amiază în Biertan, un sat cetate tipic ardelenesc. De ce spun tipic ardelenesc? Pentru toate lucrurile erau în ordinea lor firească, iar oamenii extrem de primitori. Aşa a început un weekend de fotografie, un weekend de care îmi voi aduce aminte cu foarte multă plăcere, din două motive.

În primul rând pentru recolta fotografică pe care am obţinut-o acolo. Sătenii au fost foarte amabili cu noi, permiţându-ne să tăbărâm efectiv pe ei şi să ii fotografiem. Deşi mulţi dintre ei o duc foarte greu, sărăcia în care trăiesc izbindu-te la tot pasul, oamenii aceştia nu şi-au pierdut zâmbetul, iar copiii, copiii efectiv nu aveau niciun fel de problemă ca alergau prin noroi, că aveau hăinuţele vechi, dar curate. Ei aveau lumea lor şi se jucau cu acea bucurie sănătoasă, pe care, din păcate, nu o mai vezi la copiii de oraş care, dacă pocnesc din degeţelele lor firave, imediat răsar ceva jucării de câteva zeci de lei ce nu mai prezintă niciun fel de interes din momentul în care au ieşit din magazin. Nu, copiii din Biertan alergau imaginându-se puternici cai, înhămaţi de cavaleri cu săbii şi armuri strălucitoare. Iar când o biciuşcă nimerea urechea şi nicidecum spinarea acoperită de cojocele groase, sigur că începeau ţipetele, iar lacrimile şiroiau pe obraji. Dar se rezolva repede totul, când cavalerul îşi ceda locul calului şi jocul reîncepea. Biertanul este un sat cetate, încărcat de istorie şi având acel farmec aparte al satului românesc. Am urcat împreună cu amicii mei la cetate de unde am prins trezirea leneşă a satului într-o duminică dimineaţa cu soare şi ceaţă. Dar am auzit, că la Biertan ar fi în fiecare dimineaţă ceaţă, cel puţin aşa a fost cât timp am stat noi acolo. A foste extraordinar la Biertan, fapt pentru care spun: Mulţumim George şi Mihaela!



În al doilea rând pentru prietenii pe care i-am aflat. Se spune, ba chiar există studii de specialitate care spun că internetul te desocializează, iar exemplele ar putea curge cu nemiluita. Dar aici, iată că nu se mai aplică această regulă. Dimpotrivă, de pe internet, doar ne-am cunoscut cât de cât, dar când ne-am întâlnit a fost extraordinar. Oameni de prin mai toate părţile ţării, uniţi de o pasiune comună, care ne-a apropiat în ciuda kilometrilor care ne despart în viaţa de zi cu zi. Aceştia sunt noii mei prieteni: Simona Cristureanu, Mihaela Cojocariu, Ioan Ciobotaru, George Grădinaru, Claudiu Baias, Zsigmond Bathori, Sergiu Cioban, Cosmin Simon (rectificat, Cosmin, o sa viu cu mielu...de ciocolată de Paşti la Braşov ;) ) împreună cu familii, prietene şi moştenitori.

Hoinar prin ţară I: Sighişoara

Astă vară, timp de o zi, am lăsat griji, alergătură şi probleme, mi-am pus rucsacul foto în maşină şi am plecat la Sighişoara. Mi-am propus să hoinăresc prin acest oraş încărcat de istorie, marketing actual şi oameni. Mulţi oameni, din oraş, din ţară, dar şi din alte ţări. Şi aşa am făcut! Am hoinărit fără ţintă, fără plan, doar cu rucasul în spinare şi aparatul atârnat la gât. Cum a fost? BESTIAL.

Rurală

Satul românesc sau locul unde lucrurile sunt atat de simple, dar dramatic de complicate...

Trece timpul....

De mult timp nu am mai postat aici. Aş putea spune ca am trecut la un alt nivel, ori poate e mai bine sa fiu sincer: nu am avut timp. Dar lucruile nu vor rămâne aşa. Astăzi mi s-a ivit oportunitatea perfectă: Forumul de suflet unde am învăţat primele noţiuni fotografice a fost revitalizat. Agora Foto a început să funcţioneze din nou! Sper că voi începe şi eu să funcţionez din nou, deoarece chestia aia jalnică cu lipsa de timp... parcă e o balivernă.

Later edit: De fapt, am tăcut şi am făcut! Mă enervează cumplit cei care le ştiu pe toate de când s-au născut! Ei bine, eu nu fac parte din selectul club al atotştiutorilor de toate! Aşa că am pus mâna pe cetit, pe experimentat şi pe învăţat. Da, pe învăţat! Ce, este rău să recunoşti din când în când că pe asta nu o ştiu?

Cam asta a fost cu fotografia! La început, m-am lăsat subjugat de acest hobby deoarece îmi doream să arăt lumii frumuseţea pe care am uitat cu toţii să o observăm. Cu timpul, însă, mi-am dat seama că fotografia a devenit de fapt un mod de comunicare, un mod de a mă exprima. Iar timpul scurs de la ultimele postări a fost perioada în care, printre trebile zilnice, am găsit timpul să mai învăţ câte ceva despre timpi de expunere, diafragme, distante focale, obiective, SLR-uri şi alte minunăţii. Sper să le împărtăşesc şi celor care au nevoie de un sfat, pe măsură ce voi mai posta. Ne revedem curând!