Început de an! Planuri, obiective, promisiuni, renunţări la vicii, toate acestea sunt rostite la început de an. O parte din ele se vor împlini, altele vor eşua, unele vor fi uitate, altele te vor trage de mânecă. Şi asta se va întâmpla în iureşul vieţii cotidiene: du copilul la grădiniţă, vino la birou şi rezolvă o mie de probleme de parcă mâine nu ar mai fi o altă zi, plăteşte facturile, fă cumpărături, aleargă prin oraş de la un ghişeu la altul să primeşti o aprobare şi tot aşa mai departe. De multe ori, ai impresia că, încet, dar sigur, devii un roboţel în marea de roboţei care aleargă pe stradă de colo până colo, într-o totală stare de nervi şi cap plecat în pământ. Rar mai vezi câte un şofer calm, aşteptând o bătrânică să treacă strada, în rest, claxoane nervoase îşi cer dreptul în timpanul tău, adâncindu-ţi starea de nervi.
Din când în când, ai nevoie parcă să evadezi din prezent şi urci în pod, la cutia cu amintiri să mai retrăieşti perioada când erai răzvrătit, când purtai plete pentru că aveai un mesaj de transmis, nu pentru că era la modă, când scriai atât de frumos despre lucrurile simple care te bucurau, când ştiai să iubeşti curat, când lumea îţi era la picioare şi când îţi promiteai să trăieşti departe de iureşul nebun.
Toate acestea le-ai trăit aievea, iar acum, când priveşti cutia cu amintiri şi când reciteşti ce scriai în jurnalul nebunului frumos care erai, parcă îţi vine să spui “Trebuie să învăţ să scriu din nou”. Şi o spui, nu doar pentru momentul în care închizi cutia cu amintiri, ci pentru tot anul , că tot e luna promisiunilor, a obiectivelor, a planurilor de început de an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu