vineri, octombrie 30, 2009

Ete, că se poate şi altfel!

Încrâncenare mare pe scena politică zilele astea. Doar e campanie electorală! Fi-le-ar campania electorală a dracu'. Să o ia şi să şi-o bage undeva de unde nu o mai pot scoate decât prin intervenţie chirurgicală. Asta nu mai este campanie electorală (electoral - care priveşte electorul, adecă alegătorul, adecă io sau tu sau ăla de pe stradă), e campania dosarelor. Nu alea din plastic de la librărie, alea... grele de pe la servicii. Şi dă-i, tată, circ la tot poporu'. Să aibe omu' la ce se uita, că deh, facturile se umflă, veniturile scad, trăim vremuri maro (să nu zic de căcat), ce să mai.

În toate vremurile astea maro, na, că natura deschide un pic sacul cromatic şi ne aruncă un pic de nuanţe pentru ochiul îndobitocit de cenuşiul şi plumburiul cotidianului din care parcă nu mai ai scăpare. Da, începi să crezi că nu mai ai scăpare. Te afunzi din ce în ce mai mult în probleme, zilele parcă gonesc pe lângă tine, de parcă nu ar fi auzit de radar şi tu... tu ce faci? Pleci de la servici cu mulţumirea în suflet: "Am mai plătit o factură!". Dar, ajungi acasă, deschizi cutia poştală din care îţi cad alte două facturi şi îţi spui: "Ce dracu' caut eu în viaţa mea?" Ori...

Da. Te opreşti un pic. Îţi tragi sufletul care a obosit să ţină pasul cu tine şi a rămas undeva pe drum, deschizi, ba nu, beleşti ochii larg şi începi să te bucuri de ceea ce este frumos pe lumea asta. Răutăţi vei găsi întotdeauna şi la tot pasul, oameni care să te înjunghie pe la spate sunt destui, nemernici care consideră că te pot prosti în faţă doar pentru faptul că eşti un lord şi nu te cobori la nivelul lor sunt peste tot. Nu duci lipsă de belele. Dar cum belele trag la belele, ai putea să începi să le tratezi ca pe nişte "chestii", încercând să atragi în casa ta bucuria. Bucuria de a bea o cafea duminică dimineaţa cu un prieten, bucuria de a te plimba prin pădure cu familia, bucuria de a face lucruri simple, dar poate cel mai important lucru, "bucuria" de a te bucura de lucrurile simple.

Mi-am propus o dată cu aderarea la "Mişcarea de rezistenţă" şi la campania "Noi vrem respect" să mă detaşez de nebunia din jur, să fiu eu contra vântului, chiar cu riscul de a mă uda pe pantofi, să trag pe dreapta maşina şi să mă bucur de simfonia galbenă a toamnei, să savurez cafeaua de dimineaţă chiar dacă este duminică ori luni, să reînvăţ lucrurile simple pe care se pare că le-am cam uitat.

Dar, mai ales să îmi văd de ale mele. Să îmi împlinesc ceea ce mi-am dorit în noaptea dintre ani pentru anul acesta. Printre altele, să fac prima mea expoziţie fotografică. Cu ajutorul bunului meu prieten Bobiţă Cătuşanu, iată că această dorinţă urmează să se îndeplinească.

Deci, vă invit, la Salina Ocnele Mari, pentru o porţie de sănătate, dar şi pentru a arunca un ochi la ceea ce am fotografiat eu.


Niciun comentariu:

 
Counter Powered by  RedCounter