Ce îmi doresc pentru anul care vine!

Rătăceam deunăzi printre imaginile din computer şi am găsit o imagine pe care am surprins-o în timpul unei ieşiri foto, prin satul Runcu, lângă oraş. Erau doi copii ieşiţi cu caprele pe izlazul satului, care, în ciuda unui vânt tăios şi rece, stăteau cu caprele lor, cufundaţi în joc. Nu ne-au băgat în seamă, fiind absorbiţi de refacerea unor scene din desenele animate, unde caprele jucau rolurile eroilor lor preferaţi din desenele animate. Trăgeau de capre, le puneau în anumite locuri, iar când cadrul era gata, apăreau ei, să se războiască cu nişte inamici imaginari. Erau aşa de nostimi şi cei doi băieţi, dar mai ales caprele. Iar noi, ciudaţii cu aparatele de fotografiat, eram ignoraţi cu un succes fulminant. M-a fermecat atitudinea lor. Nu le păsa că eram acolo, nu le păsa că ar fi putut arăta caraghioşi, punând caprele să joace anumite roluri. Ei ştiau numai una şi bună: să respecte “scenariul”.

Ei bine, da! Asta îmi doresc şi eu pentru anul viitor. Să am determinarea lor, indiferenţă faţă de răutăţile ce ar putea veni gratuit, dar, poate, cel mai important, să îmi păstrez spiritul acela al copilăriei care ne dădea odinioară puterea să ne avântăm în orice luptă, chiar dacă pentru asta trebuia să mutăm munţii din loc. Şi îmi mai doresc ceva: să fiu mai pragmatic. Să nu mai ajung în situaţia să fiu numit prost, numai pentru că pun mai presus interesele altora, convins fiind că aşa este corect. Iar restul, sunt convins că va veni de la sine.

Vă doresc şi vouă, dragi cititori ai acestui blog, ceea ce îmi doresc şi mie, dar şi împlinirea dorinţelor pe care le aveţi pentru anul care va începe în trei zile şi două nopţi.