joi, decembrie 17, 2009

Prima zăpadă

M-a pocnit de câteva zile o durere de spate, blocându-mă de la existenţa cotidiană: fugi încolo, aruncă-te încoace, dă telefoane, verifică mailuri, mai pune-te la curent cu noutăţile politice, economice şi orice fel de natură. Ieri am reuşit să fac un tur de forţă prin infernul nu al lui Dante, ci al omului obişnuit forţat să treacă pragul unui spital. Nu sunt chiar venit cu pluta pe Olt, mai ştiu şi eu un doctor pe ici pe colo, aşa că infernul ăsta ar fi trebuit să nu fie chiar un infern pentru mine. Şi totuşi, un gust foarte amar a rămas în gură, dar mai ales în suflet. Am reuşit să îmi pregătesc terenul pentru nişte investigaţii mai amănunţite, aşa că astăzi mă bucur de durerea de spate.

Da, mă bucur că m-a ţintuit acasă durerea asta. Acasă, unde este cald şi bine. Acasă, unde mă pot bucura de lucrurile simple şi aproape de suflet. Luminiţele bradului, pe care l-am făcut deja de trei zile, se joacă pe faţa fiului meu care îşi învârte maşinuţele pe covorul sufrageriei. Are teme pentru vacanţă, dar are şi timp berechet să şi le facă. Cartea de pe măsuţă mă aşteaptă cuminte să termin de scris aici şi să mă cufund între coperţile ei. Televizorul toacă la urechile noastre doar pentru zgomotul de fond. Geamurile îmi arată ceea ce pe la ştiri unii numesc duşmanul cel alb. Da, prima zăpadă a ajuns duşmanul naţional. Pentru ei, nu şi pentru mine. O aşteptam, ca odinioară, pe vremea când aveam aceiaşi anişori pe care îi are acum fiul meu. Mai târziu, o să îl iau de mânuţă, o să îmi iau aparatul şi vom merge la plimbare. Da, la plimbare, ceea ce nu am mai făcut demult, prea de demult. Acum aşa trebuie! Aşa mi-a zis doctorul! Multă plimbare şi ceva timp petrecut şi pentru mine.

Mă voi bucura de prima zăpadă, pe cât de mult o urăsc alţii! Prima zăpadă mă duce cu gândul şi cu sufletul la anii copilăriei, la bucuriile pe care ştiam să le trăiesc, la tot ceea ce am iubit şi încă iubesc. Şi, Doamne, cât mai iubesc prima zăpadă! La fel cum o iubeşte şi Bobiţă şi tot Antractul!


Antract - Prima zapada
Asculta mai multe audio Muzica

P.S. M-am răzgândit! Las cititul pentru mai târziu. Mă duc afară, la zăpadă! Şi am să uit maşina acasă. Numai aparatul mi-l voi lua! Un prieten m-a rugat de o fotografie de iarnă cu oraşul nostru.

P.P.S. Am revenit acasă, cu poza...

Un comentariu:

bobita spunea...

Din pacate ceea ce ar fi trebuit sa fie pentru foarte multi romani o zi frumoasa de iarna, este o zi de cosmar pentru toti soferii din Romania. "Prima zapada" a prins iar autoritatile romane pe picior gresit, ca si cum ar fi posibil altfel. Problema este ca pana si micile bucurii cum ar fi "Prima zapada" ne-au fost confiscate de stirile vazute la televizor. O tara paralizata la inofensivii fulgi de zapada care au paralizat romania.... Halal tara...

 
Counter Powered by  RedCounter